Ana Dragalina

HOME

 

Fiecare vegetarian salvează 198 de vietăţi într-un an

 © 2017 Ana Dragalina  / All rights reserved

 

#Idomypart

            La 30 de ani am renunţat la peşte şi fructe de mare, pentru mă săturasem să mai aştept rezultatul    dezbaterii dacă peştii simt durere sau nu şi mi-am ascultat sentimentul de vină pe care îl simţeam de fiecare   dată când mâncam.

       Eu nu cred în schimbările „de mâine”, nu cred că sunt serioase şi de durată. Nu cred nici că vegetarianismul este pentru toată lumea, nu este pentru cei care mănâncă haotic şi nu se ocupă serios să îşi asigure toţi nutrienţii necesari, în niciun caz nu este pentru persoanele care nu au credinţe serioase, mai ales iubire    pentru animale şi doar li se pare că e „la modă” să spună că sunt vegani.

       Tot la 30 de ani mi-am dat seama că 80% dintre cosmeticele mele sunt testate pe animale. Studiam un catalog cu produse cosmetice și mă pregăteam să fac o "listuța" cu ce vreau să îmi comand, când mi-au    căzut ochii pe descrierea unei creme și spunea "testată dermatologic". Auzisem despre testările acestea dar nu   știam ce presupun exact, nu mă "obosisem" niciodată să caut detalii.

       Am zis că e timpul să aflu exact: "Sprayul fixativ e inhalat de iepuri albi până când aceștia intră în comă.  Mascara și machiajul pentru ochi se aplică iepurilor până la orbire. Se preferă iepurii albi pentru că aceștia sunt ieftini, blânzi și nu țipă mult. Substanțele li se toarnă în ochi, fără anestezie. La fel se întâmplă și cu pielea. Rasă în prealabil, evident. Apoi, timp de șapte zile, iepurii sunt legați și împiedicați să se spele sau să-și lingă rănile, după care sunt sacrificați pentru analiză."

       Degeaba strâmbam din nas când vedeam femei mândre cu gențile lor de mii de euro făcute din pielea unor animale moarte, la fel și la blănuri, degeaba am renunțat la mâncat carne... pentru că din ignoranță           contribuiam și eu încă la mizeria asta. Am aruncat toate cosmeticele în acel moment şi am căutat variante vegane. Sunt incredibil de multe şi extraordinar de bune.

       A durat 6 ani să pot spune fără vinovăţie că iubesc animalele şi că da... nu era vorba de egoism ci de iubire de sine... iubire pentru ceilalţi, orice formă ar avea „ceilalți”, animale sau oameni, şi iubire pentru mediul nostru înconjurător, se ştie deja cum contribuie cererea atât de mare pentru carne la poluarea noastră, a      tuturor.                       

Follow me: