Ce te motivează – iubirea sau furia?

Pare-se că din răzbunare, nervi, din energia lui „foc şi pară” se produc mai multe schimbări decât din zen şi chill.

Cum aşa? Mă vei întreba. De fiecare dată când discut cu oameni sau am un live pe Instagram se ajunge la concluzia că fără provocări schimbările, evoluţia şi lecţiile învăţate sunt greu de manifestat. De ce ne-am provoca să evoluăm dacă totul este confortabil, nu-i aşa? De asta şi vin uneori nuci în cap de la „băieţii de sus” (cum spune prietena mea Cătălina şi vreau să fac celebră această expresie pentru că „băieţii de sus” sunt mega smart, amuzanţi şi ironici).

La semnalele băieţilor de sus luăm decizii să ne schimbăm jobul, corpul, viaţa, abordările, prietenii, iubitul, soţul, amantul etc. şi de cele mai multe ori se aşteaptă să se ajungă undeva pe marginea prăpastiei, pe culmile suferinţei, la pragul depresiei pentru că altfel nu există energie suficientă, zvâc, putere, neri, foc interior pentru a spune „Gata, domne! Nu mai merge aşa!!”.

Nervii, furia şi saturaţia sunt combustibili foarte utili să urneşti lucrurile când sentimentul de insatisfacţie devine de nesuportat.

Aşa am plecat şi eu în Bali, aşa am văzut oameni ieşind din relaţii nesănătoare, aşa s-au făcut transformări senzaţionale fizice, emoţionale, mentale…

Legat de transformările fizice – acum ceva timp eram la o cafea cu un domn de succes în domeniul său, poate unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi pe care ochii mei i-au văzut în această viaţă, şi-mi spunea cu lejeritate despre fosta lui iubită chiar aşa – „De fosta iubită m-am despărţit pentru că eram în continuare atras de femei fit, care fac sport şi ea nu a vrut niciodată să facă sport. Era plinuţă şi stăteam cu ea pentru mintea ei genială şi sufletul ei minunat, eram compatibili din multe puncte de vedere, dar fizic nu a vrut să mă asculte niciodată să facă sport şi eu tot întorceam capul după alte femei. Mi se părea nedrept şi faţă de ea şi faţă de mine că „sunt nevoit” să mă uit după alte femei, pentru că ăsta sunt, nu am ce să fac, asta mă atrage pe mine fizic… Şi pentru că eu am grijă de mine, fac sală, sunt în formă şi ea beneficiază de toate acestea, de ce nu aş beneficia şi eu de acelaşi lucru? Şi apropo, deşi nu a făcut nimic atunci, acum e mai slabă şi mai fit ca oricând în viaţa ei.”

Mai multe aspecte mi-au atras atenţia în aceast monolog minunat… în primul rând sinceritatea lui, asumarea şi curajul să recunoască real ce vrea şi ce îl atrage. În ipocrizia „politicălicorectness” de azi care mă aduce pe pragul febrei musculare la ochi în fiecare zi, foarte puţină lume mai poate spune ce simte, ce vrea şi care este adevărul propriu fără să sară o ceată de revoltaţi în capul lor.

În al doilea rând „acum e mai slabă şi mai fit ca oricând în viaţa ei”… Nu m-a surprins deloc acest lucru – pentru că pot să înţeleg combustibilul focului, nervilor şi saturaţia ce au putut să o împingă să facă aceste schimbări din răzbunare sau, sper eu, pentru ea, că aşa a simţit ea din iubire de sine. Schimbările reale nu vin cu biciul, când cineva te critică şi judecă, ba mai mult pot activa nevoia de a te apăra sau revolta… schimbările reale vin din iubire de sine.

Şi nu în ultimul rând am remarcat… cum nu mă penetrau pe mine deloc cuvintele lui.

La 19 ani, când nu ştiam real ce e iubirea de sine şi eram înconjurată de multă superficialitate, standarde dubioase de frumuseţe, comparaţie şi dorinţa de a plăcea oricui era indisponibil pentru mine – vorbele lui m-ar fi atins, m-ar fi pus pe gânduri, m-ar fi împins să mă chestionez, indiferent dacă mă interesa el ca bărbat, sau nu.

Acum însă, fiind confortabilă în piele mea, când îmi asum ceea ce sunt şi îmi iubesc fiecare centimetru de piele, fiecare parte din corp şi mai ales sunt ceea ce consider eu a fi frumos şi feminin pentru mine, în standardele mele personale de frumuseţe – am putut să mă bucur relaxată de discuţie şi chiar să ne amuzăm dacă la nuntă în contractul prenupţial va pune şi condiţia ca ea să nu se îngraşe mai mult de 3 kg vreodată. A spus că nu, dar eu nu îl cred : )))

Sunt mai multe motive pentru care oamenii se apucă să facă schimbări la aspectul lor fizic:

* sănătatea

* relaţia bună sau mai puţin bună cu propriul corp

* nivelul stimei de sine

* comparaţia

* frustrarea

* standardele societăţii

* dorinţa de răzbunare

* dorinţa de a te înghesui în ce spun alţii că este bine

De aici şi explozia de operaţii estetice şi transformările mai mult sau mai puţin reuşite. Iar eu spun că totul, absolut tot ce facem, facem din iubire de sine sau din lipsa ei.

Mai precis – vrei să piezi câteva kilograme, să faci sport şi să mânânci sănătos din iubire de sine, pentru sănătatea şi energia ta sau din lipsa iubirii de sine? Ca să te iubească x, ca să te valideze y, pentru că te compari cu anumite persoane, ca să te răzbuni că ai fost părăsit şi aşa mai departe?

Ce te motivează real pentru că acolo stă reuşita succesului tău?

Toata munca mea este dedicată în primul rând aducerii aminte oamenilor că ei sunt deţinătorii adevărului absolut al lor, iar prin iubirea de sine îţi descoperi valorile proprii, calităţile de care să te foloseşti în lume şi mai ales să laşi strălucirea ta să lumineze totul în jur.

Dacă vrei să faci schimbări din iubire de sine – atunci eu şi Raluca – Tehnician Nutritionist şi Instructor Fitness – avem un program transformaţional pentru tine ce începe pe 19 Aprilie.

Un program ce pe lângă sugestii de superalimente,  reţete şi programe de sport, vine cu explicaţii despre nevoile sufletului tău, care provoacă schimbările în corpul tău fizic.

Mai presus de a „arăta într-un anumit fel” scopul tău să fie „vreau să arăt fizic precum sufletul meu fericit”.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă să îţi înţelegi poftele, alegerile alimentare, lenea, scuzele şi în loc să te blamezi, cu iubire să te transformi.

De exemplu – alcoolul, pastele, pâinea, sucurile acidulate, sugerează că probabil în acest moment ai nevoie de mai multă tandreţe şi compensezi prin zahăr nevoia reală de tandreţe.

Dacă pui sare multă peste toate mâncărurile, poate că eşti o persoană ce vrea ca toate lucrurile să se petreacă doar după propria voinţă, fixistă şi critici foarte mult.

Dorinţa de alimente picante poate însemna dorinţa de picanterii în viaţă, nevoia de a anima totul în jur, necesitatea entuziasmului.

Obiceiul de a mânca în fugă, pe birou, pe nemestecate poate sugera că la fel procedezi şi în viaţa de zi cu zi – nu-ţi dai timp, nu îţi permiţi să te bucuri de viaţă, faci totul pe fugă şi uiţi să te opreşti să miroşi florile în drumul tău, nu trăieşti momentul prezent cu adevărat.

Consumul excesiv de alimente de tip – fast food spune multe despre respectul de sine, respectul pentru corpul divin pe care il ai.

Aşadar, timp de 2 săptămâni, vom lucra organizat la:

* Transformarea ta

* Iubirea de sine reală, conştientă

* Înţelegerea nevoilor tale

* Alegerile tale conştiente

* Crearea de ritualuri sănătoase

* Dezvoltarea unei relaţii de prietenie cu corpul tău

* Vom face sport transformând cu iubire corpul în varianta sa cea mai bună şi mai plină de viaţă

* Vom ţine un jurnal de observare

* Vom alege alimente ce ne susţin şi ne servesc

Invitaţia este să încetezi să te mai lupţi cu corpul tău şi să îl transformi în partenerul tău de cursă lungă. Un partener ce răspunde la iubire, nu la critică, pedeapsă şi revoltă.

Găseşti detalii despre programul de 2 săptămân ce începe pe 19 Aprilie aici.