Pe net toată lumea este buricul pământului.

Acum ceva timp am început să urmăresc o fată care s-a mutat în Toscana şi povestea ei sună foarte romantic. Dezamăgită de viaţa în America a plecat într-o călătorie în Europa şi a decis să nu se mai întoarcă acasă… şi-a găsit locul în Umbria, a făcut demersurile necesare pentru a cumpăra o casă frumoasă cu vedere la câmpurile superbe ale Toscanei, şi-a făcut o mică fermă, un business cu macha şi de acolo postează poze frumoase, reţete sănătoase şi ne îndeamnă să facem la fel… să ne urmăm inima.
Mi-a plăcut mesajul, practic, am făcut deja asta acum mulţi ani când mi-am dat demisia şi m-am mutat în Bali fără niciun plan, aşa că ştiu despre ce vorbeşte şi ce mesaj vrea de fapt să transmită. Deşi eu nu mi-am luat o casă în Bali şi nici o fermă, am reuşit să construiesc din propriile resurse o viaţă care să mă susţină pe termen lung în acest vis devenit realitate… unde aş fi fost şi acum dacă nu voia cancerul neapărat să facem cunoştinţă live în viaţa asta.

Revenind, ce vreau să spun este că rezonez cu ea, o înţeleg şi chiar o susţin. Genul acesta de mesaj vreau şi eu să răspândesc în lume… nu-ţi place unde eşti, ce faci… schimbă ceva! Eventual împachetează-ţi viaţa în 30 de kg şi pleacă. Aşa cum eu am reuşit, aşa cum fata asta a reuşit şi cum au reuşit şi mulţi alţii, se poate pentru oricine care alege să nu trăiască în frică.
Însă ceva mi-a atras atenţia în mod deosebit la fata asta. Avea comentarii foarte, foarte răutăcioase.
Comentarii stupide, puţine ce-i drept, am avut avut şi eu la nivelul meu de 18.000 de urmăritori, ea la 700.000 plus, avea nişte comentarii de-a dreptul aberante. Şi bunul meu simţ mă mai făcea uneori să mă întreb de ce o urmăresc oamenii ăştia, dacă îi deranjează aşa de tare.
Are comentarii de la “nu-ţi mai afişa oasele alea proeminente din zona vaginului în colanţi pentru că eşti dezgustătoare” şi alte analize stupide ale fizicului ei, spun stupide pentru că e anormal să te iei de cum arată o femeie, însă anormal şi pentru că tipa este absolut superbă, vecină cu modele Victoria’s Secret… adică top model 90-60-90.
Comentariile ajungând până la “eşti o fraudă, eşti o prefăcută, nu îţi pasă de urmăritorii tăi, tot ceea ce vrei de fapt este să îţi vinzi produsele (oare nu facem toţi asta de fapt), abia aştept să eşuezi, să vadă lumea cum eşti de fapt”.

Ba chiar la un moment dat a lansat un Retreat şi oamenii o certau că este prea scump retreatul şi că “faci produse doar pentru bogaţi, ştiam că eşti o prefăcută, nu te interesează decât banii, ce să îi înveţi tu pe ceilalţi cine eşti tu?”.

Punctul culminant care m-a şi făcut să intru în latura mea de detectiv, să fac cercetări mai amănunțite a fost când şi-a găsit un Romeo superb, bogat şi frumos şi italian (chiar aşa îl cheamă, Romeo). Mama mia, au luat foc comentariile efectiv.
Comentariile s-au dus next level… lumea a luat foc pentru că fata şi-a permis să se inamoreze şi, şi… atenţie… să se mute într-o casă şi mai frumoasă cu noul iubit. La câţiva km de casa / ferma ei.
Vai de mine ce mai ţipau “urmăritorii hateri” – “o să îţi dau unfollow – nu mai eşti ceea ce EU voiam să urmăresc, acea poveste a fetei care s-a mutat şi şi-a construit o viaţă frumoasă SINGURĂ.” “Eşti o egoistă, îţi părăseşti animalele pentru un bărbat, ce fel de om eşti (fata a spus foarte clar că ferma rămâne jobul ei ca şi pănă acum, numai că între timp îşi construieşte şi o familie.)
Alţii îi spuneau “nu ai învăţat nimic din trecut, sper să nu ajungi să păteşti ca data trecută”.
Şi ca de obicei, multe comentarii despre bani. Că de unde are ea bani şi că de ce minte că are bani din business că “sigur are bani de la fostul”.
Aici am zis gata, am timp şi este cazul să investighez care e treaba cu fata asta, care mie îmi place şi mereu când îi văd postările exclam: “Bravo curu ei!”.
Cercetarea a relevat că tipa chiar este model cum bănuiam, a fost timp de 8 ani iubita unui prezentator foarte celebru şi foarte bogat din America. După despărţirea lor definitivă, el a doua zi se afişa deja cu cineva la plajă, în timp ce ei i-a luat ceva să-și revină după despărţire. La ceva timp a decis că i-ar face bine să plece în Europa să-şi cureţe creierii şi să-şi vadă de viaţa, i-a plăcut, a decis să se mute şi de aici mai departe ştiţi povestea.
Ba chiar am găsit un site unde se făceau pariuri “în cât timp se va întoarce tipa din Italia în America şi ce fel de minciuni/scuze va spune publicului pentru „eşecul” ei – că nu a putut lua viza, plus alte idei”. Asta m-a atins puţin la corazon, recunosc pentru că şi la mine se făceau pariuri când am plecat în Bali “în cât timp mi se vor termina banii şi voi veni acasă cu coada între picioare”. Pariurile s-au pierdut în ambele cazuri şi triştii au fost şi mai trişti.

Dar am înţeles. Aşa înţeleg. Înţeleg toate comentariile răutăcioase. De ce? Pentru că oamenii când cred în diferenţe între oameni, când nu înţeleg că toţi provenim de la aceeaşi sursă şi toţi construim fiind degetele mâinii ce Îl formează pe Dumnezeu, se uită în sus la alţi oameni şi în loc să îşi pună ochelarii inspiraţiei, se strâmbă şi aruncă cu scuze sau jigniri.

Hai să le luăm pe rând…
“Păi normal că tu trăiești visul toscan, ai bani de la fostul iubit” – nu ştie nimeni adevărul şi chiar dacă ar fi aşa… de ce nu îţi găseşti şi tu pe cineva care să te ajute să îţi îndeplineşti visul? Aud mereu astfel de comentarii şi pentru prietenele mele căsătorite cu bărbaţi cu o situaţie financiară bună, bărbaţi frumoşi, deştepţi şi… ce să-i faci… cu bani. Găseşte-ţi şi tu un bărbat aşa! Crezi că bărbaţii ăștia dau bani aşa pur şi simplu? Trebuie să fii femeia visurilor lor, care merită să fie răsfăţată şi îngrijită. Femeile astea au investit în ele, în ceea ce sunt şi transmit, în metalitatea lor şi mai ales simt din toţi porii că merită tot ceea ce primesc, pe lângă ce business-uri mai fac ele de plăcere. Fă şi tu… de ce nu îţi găseşti şi tu pe cineva la fel? E greu nu? E mai uşor să stai pe canapea şi să comentezi “Ah, păi fără ăla nu făcea nimic” decât să mergi la terapie de exemplu şi să faci curăţenie în traume, credinţe limitative şi orice stă între tine şi obţinerea unui astfel de bărbat. Dacă nu vrei un bărbat, bine atunci, fă tu singură, fă tu mai bine singură, de ce nu faci? Cine nu te lasă să faci tu mai bine singură şi să demonstrezi ce șmecheră eşti tu singură? Sau cine nu te lasă pe tine să faci nişte economii şi apoi să rişti totul şi să îţi construieşti şi tu propria variantă de vis toscan (sau ce altă destinaţie visezi) – nu trebuie să îţi iei o vilă cu 3 etaje şi o fermă. Aceleaşi peisaje poţi vedea şi aceleaşi experienţe poţi avea şi locuind într-un studio mai mic. Poate acolo găseşti din neant un job şi te stabileşti definitiv, sau te inamorezi, sau pur şi simplu stabileşti că Toscana nu este pentru tine şi vrei altceva. Ideea este că cei care vin primii cu comentarii de genul “ai, pentru că te-a ajutat x” nu înţeleg faptul că şi X ăsta ţi-a dat pentru că ai avut tu nişte calităţi de le-ai meritat şi nu te ţine nimeni să nu dezvolţi şi tu aceste calităţi.

Fata aceasta promovează faptul că – poţi mai mult, dacă nu eşti fericită undeva, poţi să te muţi pentru că nu eşti un copac, promovează un stil de viaţă sănătos şi mişcarea şi mai ales să îţi cauţi pacea si să faci rai din ce ai.

Da, ea pare că are mai mult. Dar ce predică ea se poate face şi cu bani puţini, oricine comentează pe margine este un laş, lipsit de curaj, sufocat de propriile frici şi limitări. Şi ce bucurie că acestea nu sunt definitive, trebuie doar să scoţi capul din Instagram şi din ura pe care o arunci pe net şi să lucrezi la interiorul tău, să descoperi că şi tu ai resurse şi poţi inspira oamenii prin propria poveste. Nu trebuie să urmăm povestea ei, nici nu ar fi original şi nici nu ar mai fi interesant, însă toţi avem ceva unic şi se poate transforma într-o poveste inspiraţională.

Următorul comentariu – “Nu ai învăţat nimic din greşelile trecutului, te-ai combinat iar cu unul bogat, sper să nu păţeşti ca în trecut”. Ei aş. Spune-mi tu mie sincer, comentatoare răutăcioasă că te doare pe tine inima că o să sufere iar fata asta şi tu nu o să fii acolo să îi ştergi mucii suferinţei? Te doare fix la bască, ba chiar ai vrea să vezi o postare de despărţire. Ar fi momentul tău de glorie din ultimii ani că ai prevestit cuiva că se desparte. Ca încă milioane de alți îndrăgostiți care se despart. Nu există om care să nu fi învăţat măcar puţin din suferinţele trecutului şi chiar şi aşa, cu ce ne deranjează pe noi că femeia acum este iubită, iubeşte şi se bucură de viaţa, de sex şi entuziasmul începutului? Nu poţi să dormi seara când mergi singură în patul tău rece şi gol, în pijamalele tale scămoşate că în timpul ăsta Romeo o urcă pe pereţi pe fata asta? Te gândeşti tu la suferinţa ei viitoare. Uite unde era Sfânta Tereza grijulia. Nu mai bine îţi găseşti şi tu un bărbat care să îţi facă la fel? Cât o fi acolo, o lună, două, trei, cât să nu mai ai timp de comentarii răutăcioase pe net?

“Nu îţi pasă de urmăritorii tăi cu adevărat”. Cum Doamne iartă-mă, faptul că femeia asta s-a inamorat înseamnă că nu îi pasă de urmăritorii săi? Şi ea, la fel ca şi urmăritorii săi este un om în schimbare, în evoluţie, în propriul proces de cunoaştere şi dezvoltare. Faptul că am spus acum un an ceva şi între timp ne-am transformat, am evoluat, nu înseamnă că am minţit anul trecut când eram la alt nivel al vieţii noastre. Atitudinea asta nu face decât să mai dea şi mai multă putere presiunii sociale… cum ar fi fost acum ca Elizabeth Gilbert să nu îşi mai fi dat voie să divorţeze de fostul soţ, doar pentru că povestea ei de iubire din Bali a dat speranţă şi inspirat milioane de oameni în „Eat, pray, love”. Pentru ea rămân zeci de ani de amintiri frumoase alături de fostul soţ, toţi oamenii inspiraţi poate au poveşti şi mai frumoase decât a ei şi inspiraţia aceea era tot ce aveau nevoie la un moment dat. Faptul că a împărtăşit frânturi din povestea ei cu oamenii şi oamenii s-au bucurat, nu înseamnă că ea datorează ceva cuiva.
Ce era să facă fata asta, să rămână veşnic singură pentru a menţine o poveste care nu mai e de actualitate? Să fie falsă şi să se ascundă? Sau să aleagă autenticitatea şi să inspire pe cine vrea să se lase inspirat? Viaţa se schimbă, poveştile se schimbă, totul se schimbă şi noi ne datorăm doar să fim noi sinceri cu noi şi atât. Cine mai rezonează în continuare rămâne, cine nu… sunt milioane de conturi de social media de urmărit pe net.
Acest reproş evident este făcut de cineva foarte trist şi singur, care nu găseşte validare în imediată apropiere la familie, rude, prieteni şi o caută pe net. Internetul există şi nu prea. Internetul este real şi nu prea. Mi se pare fascinant că cineva consideră că doar pentru că a apăsat butonul de Follow, persoana respectivă îi datorează ceva. Nimeni nu datorează nimic nimănui. Nici urmăritorii, urmăritului, nici urmăritul, urmăritorilor. Stai pe o pagină pentru că îţi face bine, te inspiră, pentru că îţi aduce uneori un zâmbet pe buze, pentru că este ceva benefic pentru tine, dar internetul nu poate fi confundat cu viaţa reală. Evident că te bucuri că anumiţi oameni simt la fel ca tine şi sub o formă sau alta se formează un fel de trib, dar la final de zi, închidem telefonul şi ne întoarcem spre stânga sau spre dreapta şi luăm în braţe oamenii reali din viaţa noastră.

Mă uitam zilele trecute pe contul de Instagram al unui tânăr influencer care găteşte şi acum posta despre vacanţa sa în Bali şi m-a șocat unul dintre comentarii. Un urmăritor îl certa şi îi sugera să îi fie ruşine că „promovează pe pagina sa vacanţa scumpă ştiind că publicul său este „sărac” şi că oamenii nu îşi permit aşa ceva şi că ar trebui să fie mai discret cu afişarea vieţii sale prospere.” Cred că am rămas să mă uit în gol cinci minute încercând să înţeleg logica acestui om.

În primul rând pacă era vorba că pe net este recomandat să fim autentici şi să postăm ceea ce suntem şi cine va rezona va rămâne alături de noi, nu să postăm ce „vrea lumea să vadă” fiind falşi şi minţind. În al doilea rând până să citesc comentariul respectiv eu m-am bucurat de toată seria despre Bali, pentru că locuind acolo mi-a trezit nişte amintiri superbe. În al treilea rând, dacă nu aş fi fost în Bali, postările lui m-ar fi inspirat să vreau să experimentez şi eu aşa vacanţă pe viitor, chiar dacă acum aş avea sau nu banii necesari. În al patrulea rând cine stabileşte ce public e majoritar pe pagina sa şi mai ales cine stabileşte ce înseamnă „sărac” şi cine se simte sărac şi cine se identifică ca fiind sărac și de ce ei nu pot sau nu au voie să se uite la o vacanţă frumoasă şi să aleagă să fie inspiraţi şi motivaţi, în loc să se simtă jigniţi şi ofensaţi de ce postează, un străin până la urmă, pe pagina sa? În ultimul rând, oricine care se simte sărac acum poate să aibă schimbări majore pe viitor şi să nu mai fie aşa. De ce s-ar închide cineva în această cutie şi s-ar pedepsi pentru totdeauna să rămână acolo, incluzând şi să se ferească de a vedea pe cineva care poate mai mult? A te simţi ofensat sau inspirat de ceva de pe net este o alegere şi cred că doar din ultima variantă poţi câştiga pe viitor. Din ce am observat inclusiv acest influencer posta totul ca şi cum la început vacanţa în Bali era doar un vis care acum în sfârşit s-a manifestat. De ce şi-ar ascunde bucuria de cei din comunitatea sa?

În comunitatea sa sunt şi eu care am simţit bucurie faţă de trăirile lui. Părerea cui contează aici? A mea? A comentatorului care spunea că postările sale sunt ofensatoare? Evident că părerea nimănui în afară de ce cea a celui care a postat. E pagina lui, e casa lui, poate să posteze fix ce vrea.

„Cine eşti tu să ceri atât sau să predai x, z, y?” – De fiecare dată când nu valorizăm ceva, spunem că este prea scump şi cum toţi avem valori diferite vom scoate banii din portofel pentru lucruri diferite.
Când vine vorba de un produs lansat din capul şi mâinile noastre, doar noi ştim cât valorează – toată experienţa noastră, toată transpirația noastră din procesul creaţiei şi mai ales faptul că este al nostru. Nimeni nu îţi poate stabili valoarea. Ei pot doar să stabilească – valorizez sau nu produsul, voi scoate sau nu banii. Dar asta deja nu este problema ta. Când eşti sigură pe valoarea ta şi valoarea produsului tău, se va găsi şi publicul potrivit pentru ceea ce ai tu de oferit. Legat de cine eşti tu… întrebarea asta a fost pusă oricui a lansat ceva vreodată, chit că vorbim despre Coachi internaţionali sau creatori de diverse lucruri.

Cine sunt eu? Sunt parte din Dumnezeu, din creaţie ca şi tine, ca absolut toţi de pe pământ şi consider că am darurile astea… crezi că sunt pentru tine bine, nu simţi că sunt pentru tine, mergi sănătos unde te regăseşti!
Simplu. Oamenii plătesc ce valorizează, restul intră în cutia de “e prea scump”.

Este acum o modă a hate-ului în online şi mai ales toţi oamenii trăiesc cu impresia că părerea lor contează. Eram zilele trecute pe profilul Ramonei Bădescu şi oamenii îşi dădeau cu părerea despre aspectul ei fizic. Pe lângă faptul că o făceau urâtă şi bătrână una i-a spus (nu merită să o denumesc altfel) că “e aşa de urâtă că nu ar trebuie să mai iasă din casă”. Ba chiar l-am găsit printre comentatori pe soţul unei rude, tată de fete care îi explica Ramonei că pentru persoana publică ce se pretinde, ar trebui să aibă mai multă grijă cum se afişează. Pe lângă faptul că mă uitam şi nu puteam să cred aşa ceva, mă gândeam “Doamne, el ar fi fericit peste câţiva ani, pe profilul de social media al fetelor lui să apară tot felul de necunoscuţi care să le explice fetelor „cât de nasoale sunt”?” De ce nu şi-ar petrece omul ăsta timpul cu propriile fete formând amintiri, complimentându-şi soţia, care o să ajungă şi ea ca Ramona Bădescu, pentru că ce să vezi… toţi îmbătrânim.

Cum spuneam, ce mă fascinează cel mai tare este că oamenii aceştia îşi caută, şi probabil la ei în cap îşi şi găsesc, maximul de importanţă pe care nu îl găsesc în viaţa reală pe net, expunându-şi părerile. Şi desigur, o să apară oameni şi aici care să-mi spună… pey şi ce, mă Ana Dragalina, părerea ta contează de ne scrii aici pe net?
Nu. Părerea mea nu contează deloc, nici a mea, nici a nimănui. Singura părere care contează este părerea noastră despre sine. Atât.

Exact asta le spun oamenilor care se mai trezesc pe pagina mea să îmi spună sau să îmi dea mesaj… “Te contrazic, nu ai dreptate! Nie nie nie nie”… şi mereu le răspund “foarte bine – nici nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Părerea mea contează pentru mine şi pentru cei care simt la fel, care se regăsesc şi găsesc ceva util în conţinutul meu”.
Dacă nu am dreptate, dacă tu faci mai bine… excelent! Ai propria pagină de social media, vorbeşte-ţi acolo adevărul tău şi mai ales fă tu mai bine decât mine. Eu atât am putut.
Desigur, vorbesc la modul general aici pe blog, acasă. Pentru că spre deosebire de toţi triştii care aruncă pe paginile altora de social media cu “hate” şi propriile mizerii, eu măcar mă exprim la scara mea, fac totul pe pagina mea. Ce îmi convine spun aici, ce nu îmi convine spun tot aici. Nu mă duc acasă la oameni să le explic despre dreptatea mea. Pentru că… dreptatea mea nu contează pe pagina lor din moment ce ei au propria dreptate. Cine aş fi eu să îi contrazic?
În viaţa reală consider că oamenii aceştia care jignesc nici nu merită replică, pentru că asta şi vor, timpul şi energia ta dedicate unei misiuni nesemnificative şi mizerabile, precum ocupaţiile lor. Când te pierzi să le explici despre viaţă acestor oameni, îţi cobori vibraţia şi te cobori energetic. De aceea recomand block, forever block.

Şi practic… de ce am făcut toată vorbăria acesta aici pe blog? Pentru toţi cei care au făcut vreodată terapie cu mine sau au făcut vreun curs cu mine şi nu aveau curaj să înceapă ceva de frica acestor oameni.
Mai! Oamenii aceştia nu contează. Cum nici părerea mea nu contează, nici a ta, nici a nimănui… despre viaţa altcuiva.

Oamenii trişti şi mici, ascunşi după un profil fals, sau chiar al lor, care vin pe pagina ta să verse ce au în suflet negativ, nu contează. Nu ei vor fi lângă tine când îţi va fi bine, la succes, nu ei sunt clienţii tăi, publicul tău ţintă, nu ei vor sta lângă tine când vei avea o zi proastă, deşi, Doamne ce s-ar bucura şi încărca din suferinţa ta. O să te bucuri alături de cei dragi şi vei inspira pe cei pregătiţi să se lase inspiraţi de tine.
Şi, deşi sună deja clişeic, oamenii împliniţi şi fericiţi nu au timp să arunce comentarii negative pe net. Oamenii bine cu sine călătoresc, creează, iubesc, fac lucruri noi, îşi comandă vreo rochie scumpă de pe net, book-uiesc următoarea vacanţă, fac dragoste, se uită la netflix în braţele persoanei iubite.
Gândeşte-te puţin la cele mai frumoase zile din viaţa ta… când iubeai, când călătoreai, când lansai un proiect minunat… abia găseai timp să respiri, aveai timp să stai pe net să comentezi ca o zgripțuroaică pe net? Clar nu!

De aceea, lansează acel proiect.
Fă primii paşi spre viaţa pe care o visezi.
Practic, fă ce ai tu chef şi împărtăşeşte tot cât ai tu chef. Triştii te vor comenta, oamenii care rezonează se vor inspira şi peste o lună, două oricum nimic nu va mai conta.

Cu iubire, Ana.